Arhive pe etichete: cirese

Grauri

Standard

De cum a înflorit, cireşul nostru a fost luat în stăpânire de un stol măricel de grauri. O vreme, păsările au fost destul de liniştite, singurul semn al prezenţei lor erau florile albe cu pistilurile smulse care cădeau la răstimpuri în iarbă.

Acum cireşul a dat în pârg, iar graurii s-au dezlănţuit: fojgăie printre ramuri, ţipă strident ori cârâie monocord, ciugulesc fructele zemoase. Niciuna dintre încercările noastre de a-i alunga nu a dat rezultate, păsările s-au obişnuit rapid şi cu uşuitul, şi cu bătăile puternice din palme, şi cu tocănirea răsunătoare a unei scânduri cu un retevei, şi cu scuturarea nervoasă a unei tălăngi improvizată dintr-o cutie babană de conservă. Ba chiar şi cu bolovanii proiectaţi spre bolta copacului: zbor scurt spre un nuc masiv din apropiere şi, după câteva minute, planarea mută îndărăt la coroana ademenitoare a cireşului. Renunţăm la „bătălie”, la urma urmei, îmi zic, e destul şi pentru ei şi pentru noi.

Într-o seară, mângâind rufele de pe culme, pentru a le aprecia zvântarea, îmi atrage atenţia una dintre cămăşi. Pe piept, chiar sub umărul drept, a apărut o mică pată roşie, ca amprenta unui deget rănit de copil. O parte din „carnea” cireşei bătută de ciocul păsării a rămas prinsă pe pânza albă tighelită cu fir azuriu.