Arhive pe etichete: Computer

Iubire, fată, poezie

Standard

EPICAC a fost un computer foarte puternic, cu dimensiuni şi caracteristici speciale. Fusese proiectat de o echipă a faimoasei Facultăţi de Fizică a Universităţii Wyandotte (echipă condusă chiar de doctorul Ormand von Kleigstadt), pentru calculul precis şi rapid al traiectoriilor rachetelor de atac ale SUA. Îşi făcea treaba foarte bine deşi, spuneau perplecşi specialiştii, era cam ”leneş şi clicurile răspunsurilor lui aveau o neregularitate ciudată, ca un soi de bâlbâială”.

Dar lenea şi bâlbâiala au dispărut în momentul în care, după ce înţelesurile cuvintelor iubire, fată, poezie i-au fost introduse în memorie, a început să scrie… versuri. Din nenorocire, nu peste mult timp, computerul este avariat iremediabil. Scurtcircuit. În mapele generalilor americani şi pe mesele operatorilor lansatoarelor au rămas soluţiile fără cusur calculate de EPICAC pentru traseele rachetelor, „din orice loc de pe Pământ până la al doilea nasture de jos al paltonului lui Joe Stalin, dacă era cazul”. Iar din scurta lui activititate de poet au rămas mai multe versuri. Printre ele un sonet „simplu şi imaculat”:

„Iubirea e un şoim cu gheare de velur,
Iubirea e o piatră cu inimă şi vintre,
Iubirea e un leu cu dinţii de satin;
Iubirea-i o furtună cu frâie de mătase”.

Notă. Alte informaţii despre EPICAC, inclusiv despre circumstanţele distrugerii lui, la Kurt Vonnegut, în lucrarea cu titlu sibilin ”Bun venit printre maimuţe” (Humanitas, 2008).