Arhive pe etichete: depozit

Tovărăşie

Discuții

De ani buni ajung aproape zilnic, cu treabă ori fără, printre dulapurile depozitelor de la demisolul bibliotecii. De fapt doar nişte schetele metalice, înalte până-n tavan, cu poliţe de tablă, ticsite cu cărţi. Volumele sunt depuse în ordinea achiziţionării lor, iar eu prefer „vatra” bibliotecii, locul de unde a început, în anii 1950, construcţia colecţiilor ei. Aici scot o carte la întâmplare şi citesc în picioare: versuri, eseuri, fragmente de roman, prefeţe, note despre autori.

Cărţile astea au văzut lumina sălilor de lectură şi au cunoscut oameni curioşi, ardenţi după cuvintele lor. Acum sunt însă împăcate cu uitarea, desenele cândva vii ale coperţilor lor au pălit, scrisul de pe etichetele lipite demult de bibliotecari pe cotoare s-a şters, paginile li s-au lipit, tranşele s-au umplut de praf. Sunt singurul lor cititor.

Bibliotecă

Standard

strânse una-ntr-alta
cărţi vechi şi cărţi noi stau în picioare pe etajere lungi, suprapuse
îmi plimb buricele degetelor pe cotoarele lor colorate
precum odinioară nuiauna de alun pe scândurile văruite ale gardurilor uliţei mele

din marginea unei poliţe scot I 6947 şi-i deschid evantaiul prăfuit:
„în casa scării, pe care o urcam încet şi care era luminoasă şi largă, plutea ceva din parfumul unei eleganţe trecute”
Marcela trece cu un teanc de cărţi
şi îl depune cu un icnet în cubul argintiu al liftului
apasă butonul pentru sălile de lectură doar după ce loveşte veselă uşile împreunate
ca şi cum ar franca o scrisoare care duce o veste bună

aliniate, înalte, rafturile sunt piese de domino
gata să primească bobârnacul care să le prăbuşească voios
dar să nu ne facem probleme pentru carte,
”Keep cool, everything is OK”, zice Umberto Eco

aşez volumul la locul lui
grijuliu ca un ebenist peticul de fildeş în corpul scrinului
liftul soseşte înapoi, gol şi turbulent: animal hămesit
pe-o tranşă lată trupul uscat al unui fluture de noapte
irizaţiile de beteală încă vizibile pe aripile lui franjurate