Arhive pe etichete: dorinţă

Copii

Standard

De câţiva ani, în preajma sărbătorilor de iarnă, pregătim câteva sacoşe cu alimente şi haine (cele mai multe purtate, dar nu degradate) şi aşteptăm vizita unei cunoştinţe, o tânără frumuşică şi „cu mult bun simţ” (caracterizarea aparţine soţiei, care a avut-o ca pacientă pe când era doar o fetiţă). Boala gravă a soţului, nenorocul şi alte fatalităţi au făcut ca familia tinerei să decadă într-o sărăcie greu de închipuit: locuiesc într-o casă veche, cu două camere joase (numai una e încălzită), fără lumină electrică şi fără alţi bani decât alocaţiile copiilor şi plata primită pentru dereticatul ocazional, la cerere, prin câteva gospodării.

Femeia vine neanunţată, de obicei cu o zi, două înainte de Crăciun, mereu veselă, purtând în braţe un copil de ţâţă – ultimul prichindel sosit în familie. Din câte îmi amintesc, de fiecare dată copilul a fost altul şi nu altminteri s-a întâmplat în decembrie trecut: un băiat durduliu, liniştit, cu ochi căprui, ne-a zâmbit din zăpada scutecelor.

Un copil pe an, prin urmare! Nu am făcut impoliteţea de a ataca subiectul, însă tânăra ne-a citit probabil nedumerirea pe feţe şi, cu mâinile împreunate pe cana de cafea fierbinte, ne-a mărturisit că soţul ei, aproape ţintuit la pat, e cel care ţine mult să aibă casa plină de copii. Băieţelul cu privire vioaie e al cincilea copil şi, cu siguranţă, ultimul: detenta bolii bărbatului e implacabilă.