Arhive pe etichete: Gaşcă

La cumpărături

Standard

Tinerii care se pregătesc pentru petrecerea de Revelion merg la cumpărături în gaşcă. Am întâlnit un astfel de grup în frenezia sărbătorească a „hypermarket”-ului Real: şase indivizi veseli, cam în jurul vârstei de 20 de ani. Rolurile sunt destul de bine definite: unul, înalt şi cu prognatism, silabiseşte produsele de cumpărat de pe ecranul mobilului său, alţi trei descifrează etichetele produselor extrase de pe etajere, iar coşul este împins alene, fără permutări, de un imberb rotunjor. Un alt membru al grupului, deloc interesat de cumpărături, vagabondează în aglomeraţie şi face doar vizite fulgurante prietenilor. Priveşte neutru îmbulzeala de alimente din ghiocul căruţului (salam, caşcaval, măsline, margarină, pungi de seminţe, bidoane de bere, franzele şi multe altele), după care dispare pe uliţele magazinului.

Fiecare produs susceptibil a fi cumpărat este pipăit, mirosit, analizat, judecat. Deciziile se iau democratic. Aproape tot ceea ce fac junii este însoţit de un semn către noi, cei din jur. O ocheadă, o inflexiune a vocii, o vorbă, un gest ne fac cumva părtaşi la alegerile lor, la glumele lor, la relaţiile lor, la viaţa lor în fond. Lumea e, desigur, o scenă, ei sunt actorii, iar noi suntem publicul. Sunt îmbrăcaţi la fel: blugi, tricouri sau bluzoane cu imprimeuri şi geci negre, până în talie. Pe tricoul unuia citesc o butadă întru totul liniştitoare: „Dacă dragoste nu e, facem noi!”. Cel mai adesea se apelează cu formula „moşule”, dar aud şi englezescul „man” şi agrestul „boule”.

Lista electronică a junelui cu prognatism este, se pare, orientativă, fiindcă se ceartă îndelung  dacă să ia kaiser sau tobă de casă. Se decid pentru kaiser. Unul, vădit nemulţumit, dar bun strateg, cum se va vedea, ia pe furiş bucata tocmai aruncată în căruţ, şi o înlocuieşte cu rurala tobă. Apoi, lansează un surprinzător croşeu în deltoidul stâng al amicului care ghidonează coşul. Urmează o scurtă urmărire zigzagată printre rafturile de băuturi. Rafturile rezistă. Lucrurile revin la normal şi un fes este recuperat, cu oarece greutate, de deasupra sticlelor de „Biborţeni Forte”. La un moment dat, tânărul înalt se consultă telefonic cu cineva. O persoană de sex feminin. Un blond foarte agitat se întinde spre urechea cu telefon a amicului şi solicită tare: „Şi nu uita să-ţi dai jos mustaţa!”. Tot grupul se amuză cu sughiţuri. Când îi văd ultima oară, pagoda cumpărăturilor tinerilor se înălţase grozav de bine: cartofi, banane, struguri, pahare de plastic, şerveţele de hârtie, caserole cu mici şi ciocănele de pui, fructe de mare, şampanie şi, din nou, seminţe şi bere.