Arhive pe etichete: gazetari

Interviu

Discuție

O jurnalistă de televiziune bate la uşa biroului meu. Vrea câteva vorbe la microfon despre o ediţie veche a „Metamorfozelor” lui Ovidiu, pe care am scos-o de curând din chivotul colecţiilor speciale, la lumina tare a holului de expoziţii. E însoţită de un operator cu o cameră de filmat în mână şi un trepied pe umăr. Fac un cuplu destul de straniu: el e mărunţel şi subţire ca un adolescent famelic, vizibil afectat de greutatea purtată, ea înaltă şi robustă.

E de-ajuns să-mi pună o întrebare că mă blochez. Ştiu câte ceva despre volum şi editorul lui neamţ, despre Ovidiu şi despre traducerile româneşti ale scrierilor lui, am recitit cu atenţie poema „metamorfosurilor”, dar nu mă simt în largul meu. Dau vina pe diferenţa de talie, tânăra e atât de înaltă că o privesc cu capul dat pe spate. Parcă mă uit după bicicleta galbenă. Cu riscul de a părea nepoliticos, decid să cobor ochii şi să iau în cătare un punct de la nivelul meu. Mă opresc la un năsturaş liliachiu al bluzei ei negre, împins mult înainte de amploarea sânilor. Uitătura mea îl nedumereşte pesemne pe operator, care iese repede din spatele picioroangelor aparatului electronic şi ne zice că lumina e nu-ştiu-cum şi că ar fi mult mai bine dacă am sta totuşi jos. Două fotolii trase în faţa vitrinei cu pluş bleumarin, cartea groasă pe genunchi, zâmbete reîncălzite, spici introductiv, figurile noastre la acelaşi etaj şi ideile încep să vină.

Miere

Standard

E frig de crapă pietrele, vântul e cumplit, chiar la o scurtă ieşire din casă ne degeră picioarele şi mâinile, lacrimile pricinuite de rafale ne îngheaţă pe obraz, nasul face ţurţuri, genunchii troznesc. Crainicii TV prind ocazia şi ne servesc câteva figuri de stil: „plaja e o dantelă de gheaţă”, „portul Tomis pare de cleştar”, „o fâşie de sticlă s-a întins pe mare, mulţi metri de la mal”, „apa mării este ca mierea”, „acolo unde astă-vară se lăfăiau turiştii e acum un deşert alb şi rece”.

Despre stabilopozi nu au suflat o vorbă, dar, din ce am văzut la televizor, păreau primeniţi cu indispensabili satinaţi.