Arhive pe etichete: grauri

Popas în migrație

Discuții

Un nor dens a coborât peste cartier. Toate înălțimile pe o rază de o sută de metri în jur, acoperișuri, garduri, copaci, stâlpi și fire de tensiune electrică, chiar duba firmei de vizavi, s-au înnegrit și… vibrează, fiindcă, în timp ce-și odihnește aripile, imensa delegație de grauri clevetește. Nu îndrăznim să-i deranjăm, nici nu ne facem probleme c-ar putea s-o ia razna și să atace precum stăncuțele și pescărușii lui Hitchcock. De altfel staționarea e scurtă, în câteva minute stolul își ia zborul ca la comandă către miazăzi. Grijuliu să nu lase pe nimeni în urmă, m-am gândit atunci. Pe seară am descoperit însă în iarbă, sub mesteceni, două trupuri mici, nemișcate, cu penele indigo, stropite cu albuș, vizitate de furnici, gâturile parcă frânte și privirea stinsă.

Grauri

Standard

De cum a înflorit, cireşul nostru a fost luat în stăpânire de un stol măricel de grauri. O vreme, păsările au fost destul de liniştite, singurul semn al prezenţei lor erau florile albe cu pistilurile smulse care cădeau la răstimpuri în iarbă.

Acum cireşul a dat în pârg, iar graurii s-au dezlănţuit: fojgăie printre ramuri, ţipă strident ori cârâie monocord, ciugulesc fructele zemoase. Niciuna dintre încercările noastre de a-i alunga nu a dat rezultate, păsările s-au obişnuit rapid şi cu uşuitul, şi cu bătăile puternice din palme, şi cu tocănirea răsunătoare a unei scânduri cu un retevei, şi cu scuturarea nervoasă a unei tălăngi improvizată dintr-o cutie babană de conservă. Ba chiar şi cu bolovanii proiectaţi spre bolta copacului: zbor scurt spre un nuc masiv din apropiere şi, după câteva minute, planarea mută îndărăt la coroana ademenitoare a cireşului. Renunţăm la „bătălie”, la urma urmei, îmi zic, e destul şi pentru ei şi pentru noi.

Într-o seară, mângâind rufele de pe culme, pentru a le aprecia zvântarea, îmi atrage atenţia una dintre cămăşi. Pe piept, chiar sub umărul drept, a apărut o mică pată roşie, ca amprenta unui deget rănit de copil. O parte din „carnea” cireşei bătută de ciocul păsării a rămas prinsă pe pânza albă tighelită cu fir azuriu.