Arhive pe etichete: lebede

Sperietură

Discuție

Aflu că portul Tomis e invadat de lebede grațioase și înfometate. Amânăm o zi, două, o săptămână… De Sfântul Ion strângem toți codrii de pâine din bucătărie și ne aliniem pe cheiul fostului Golf al Delfinilor, între două babale parcă trecute pe la lustragiu. Nicio aripioară, niciun picior de lebădă!! „Să fi venit vreun tip cu un camion să le ia și să le ducă la o grădină zoologică sau altundeva? Nuu, au zburat pur și simplu în altă parte.” Dar de ce? Și când?

Zi festivă, vreme neașteptat de caldă și de frumoasă, lume multă, voios-hoinară, căței în lesă, mame cu copii de țâță, tineri cu bărbi dichisite, găști, sărbătoriții zilei, îndrăgostiți. Fărâmițăm pâinea pentru fâțele din apa limpede. Terasele unde astă-vară vuiau diverse trupe sunt acum liniștite. Doar una e animată, sub cozorocul ei cârn, o duzină de clopoței de vânt își agită brațele subțiri, terminate cu scoici ciobite. Întrebăm de lebede câțiva oameni „de-ai casei”: chelneri, marinari, pescari. Toți ridică din umeri: au fost și nu mai sunt. În cele din urmă găsim mai mult decât speram: un martor. La pupa unui pescador acostat pe rama de est a bazinului, descurcând niște năvoade, sub privirea melancolică a unui motan cam jumulit. Matelotul a văzut păsările luându-și zborul în noaptea Anului Nou, înspăimântate, zice el, de focurile de artificii.

Lebede

Standard

Ca şi în alţi ani, a doua zi de Paşti facem un drum până la Neptun. Staţiunea e pe gustul nostru în această perioadă a anului: înverzită, curată, liniştită şi aproape pustie. Ne plimbăm printre stejarii brumării (oare de ce mulţi dintre ei sunt atât de suciţi şi răsuciţi?), însoţiţi de susurul vântului şi de cântecele unor florinţi. Mergem desculţi pe nisipul rece al plajei până la gardul înalt ce apără satul de vacanţă al ştabilor din guvern. Înconjurăm cele două lacuri cu apă verzuie, desfacem pungile cu pâine şi seminte de floarea-soarelui şi ademenim lebedele alungate de pescari departe de plutele undiţelor lor.

Numai trei lebede sunt primăvara asta. Alunecă cu aceeaşi graţie pe suprafaţa undită, dar penajul lor nu are strălucirea cunoscută: e murdar, ciufulit, parcă igrasios. Fără vlaga necesară unui zbor către deltă, păsările au rămas în fosta lagună a Comorovei să-şi ducă beteşugurile sau bătrâneţea.