Arhive pe etichete: mancaruri

Gălbiori și puricei

Discuții

O țigancă cu cozi împletite și clasica fustă plisată mă vede pedalând agale și îmi face semn să opresc. Mă roagă să-i schimb butelia la aragaz. Nu se pricepe, nici nu poate amâna, țiganul ei e la obor și se întoarce într-o oră-două. Înfometat? „Aoleo, ca un lup!”

Las Pegasul în grija unei fetișcane subțiri care învață pasiențe la umbra gardului și din curte intru de-a dreptul în bucătărie. E pavată cu gresie albastru de cobalt, iar pereții sunt văruiți în vernil, dar mai tare decât cromatica ștrengărească mă lovește mirosul de gaz, femeia îmi spune că a încercat ea însăși să înlocuiască butelia, dar s-a dat bătută când a-nceput „să se fâsâie”. Pun un scaun în ușă, deschid ferestrele, apoi verific furtunul și legătura la aragaz. Cât așteptăm aerisirea încăperii o întreb ce gătește. Îmi arată pe aragaz două oale fără capace: una cu bucăți mari de cârnați și gălbiori în sos de smântână, iar cealaltă cu o zeamă grosuță de culoarea untului – înghețată de lămâie (după fierbere, răcire și frecare) o slăbiciune a bărbatului ei. Pe un alt ochi e o tigaie cu ulei în care se scaldă puzderie de gogoloaie mici de mămăligă. O prăjeală pentru zile necăjite, puricei i se spunea în satul meu. Nuuuu, nu-i pentru țigan, ci pentru ea și pentru cei trei puradei, mă lămurește chivuța.

Bucate

Discuții

„Revelionul ăsta am fost un răsfăţat”, îmi mărturiseşte încântat un amic. „Pentru că n-a vrut la restaurant (aveam bilete la Il Padrino Siciliano), nevastă-mea mi-a făcut, de voie de nevoie, tot ce-am poftit: salată boeuf, borş de oase, pui la tuci, ouă umplute şi pifteluţe (preferatele mele), plăcintă cu dovleac. Ba şi pâine de casă. Ştii…, cu vin îndulcit e a-ntâia. Başca sarmale, cârnaţi, caltaboşi. Da’ mi s-a aplecat, frate, acuma vreau altceva!”

„Ai putea să consumi câteva versuri”, îi sugerez serios. Ideea pare că nu-i e pe plac, însă înainte să protesteze încep „Cum să mânânci o poezie” (după Eve Merriam):

„Nu fi delicat.
Muşcă din ea.
Apuc-o cu degetele şi linge zeama care
s-ar putea scurge pe bărbia ta.
E pregătită şi coaptă acum şi oricând.

Nu ai nevoie de cuţit nici de furculită nici de lingură
nici de farfurie nici de şerveţel nici de faţă de masă.

Căci nu are sâmbure
nici cotor
nici pieliţă
nici ciupituri
nici seminţe
nici coajă
ca să le-arunci.”

După o tăcere scurtă, prietenul mă anunţă: „Şi ţie ţi s-a aplecat, frate!”