Arhive pe etichete: Mircea Cărtărescu

Funigeii

Discuții

Pentru păianjeni, montgolfierele dorului de ducă, pentru mine, care deschid fereastra către dimineața zâmbitoare, tușe subțiri întinse de vânt pe pânza albastră și fără pată a cerului de toamnă. Hey! Mr Tambourine Man, play a song for me aud la radio, iar în minte îmi vin versurile altui cântec al lui Bob Dylan:

San Francisco fain e
ai soare cât vrei
Dar eu vreau patru anotimpuri,
și-aici lipsesc trei*.

* Traducere de Mircea Cărtărescu

Tort

Standard

Pentru ziua băiatului meu, comand la cofetăria „Crizantema” un tort mare de ciocolată, cu blat însiropat de amandină, fără brizbizuri, doar o dedicaţie simplă: „La mulţi ani, Mircea!”. Grăbit şi nerăbdător, ajung la ora stabilită, dar mă bosumflu constatând că lipseşte virgula din înscrisul, altfel frumos, realizat cu frişcă fină.

„Păi şi?! E doar un muştuc de albeaţă”, zice vânzătoarea.

„E important”, încerc eu, „e aniversarea lui, vin copii, fac poze, le pun pe facebook…, pot să-l ironizeze… Tocmai că e mic, adăugaţi-l, vă rog!”

„Nu se poate, laboratorul este închis la ora asta. Dacă vreţi, cumpăraţi de aici de la Kaufland nişte frişcă şi scrieţi dumneavoastră singur tot ce vreţi: cu drag, cu sănătate, cu virgulă… Da’ unde zici că trebuia virgulă? Aiiici??? De unde până unde? Fugi, domne, cu corectitudinea ta la şcoala de fete, c-am mai citit şi noi din Cărtărescu. E foarte bine aşa, e de nota zece, zece cu doi de plus. Uite bonu’: patruşopt de lei. Hai, domne, că m-aşteaptă lumea! Altu’, vă rog!”

Şi când ies, destul de binedispus, fără să înţeleg prea bine de ce, o aud în spate, adresându-i-se cuiva: „Cică mai voia un moţ din gramatica veche”.