Juruită

Aflu că scriitorul Marin Porumbescu (născut în Bucureşti, dar stabilit la Constanţa, de la a cărui moarte s-au împlinit, în această toamnă, douăzeci de ani) îşi făcuse la bătrâneţe un obicei din a veni la întâlnirile cu confraţii (mese boeme, lansări de carte, şedinţe de cenaclu etc.) însoţit de o codană planturoasă şi ispititoare, foarte atentă la dorinţele lui. Pentru a scăpa de tachinării şi zâmbete şerpeşti, autorul ţinea să o prezinte cu voce de stentor, astfel: „Tovarăşi şi tovarăşe, secretara mea, A.B., promisă neprihănirii!”.