Sună telefonul. E Mircea, care vrea să ştie dacă ne uităm la ninsoare. Nu, nu ne uităm, dormim, sforăim, e sâmbătă seara, alergătura prin oraş ne-a doborât, aşa că am pus cornul în pernă. „Dar tu ce faci?”, îl boscorodesc. „Ai plecat de la meditaţia de engleză?”
„Nuuuu, sunt în toaletă la Miss”, răspunde cu voce mică. „Ninge atât de frumos… M-am gândit să vă sun acum, să vă uitaţi, fiindcă la terminarea orei o să fie întuneric… Poate-o să se şi oprească pân-atunci.”
Deschidem fereastra, ne sprijinim coatele pe pervaz şi capetele în palme. Fulgi mari, lăptoşi, goniţi de vântul puternic ne răcoresc feţele şi ne spală ochii cârpiţi.
Blogul lui Alexe 