O bucată dintr-un vis în care
rămân un pic în urma ta –
încă mă uimeşte mersul tău
şi felul cum trecătorii se trag uşor (involuntar?) din drumul tău
intrăm în librăria mică şi-nghesuită ca un cufăr de zestre,
citim cu voce tare titlurile cărţilor, dar
nu bifăm prea multe, librarul ne repéde indignat
ca să-l calmăm cumpărăm un Cortazar şi câteva cărţi poştale cu urbea.
Culegem prune de zahăr pe dealul din spatele vechii biserici fortificate
ne aşezăm în iarba înaltă, faţa ta
coboară spre a mea,
părul tău, zâmbetul, parfumul îmi ard pielea şi gândurile,
planton vigilent şi tenace, degetul meu arătător
îţi desenează potecă la un sân la celălalt.
Nu mă auzi,
însă vorbesc cu tine
depărtarea se joacă cu noi ca un clovn neruşinat.
Fără tine în orăşelul ăsta de munte
şi nicio amintire cu tine printre casele lui văruite în albastru.
Blogul lui Alexe 