Arhive pe etichete: paianjen

Nănașul

Discuții

Un păianjen și-a întins firul de mătase pe-o distanță de mai bine cinci metri în grădina noastră, între streașina căsuței de lemn și o ramură a bradului alb. Cum? El știe, nu m-aș mira să fi-ncălecat temerar o pală de vânt, una dintre cele care ne-au zburat pălăriile la începutul lunii. La capătul dinspre copac și-a țesut o pânză mare, deasă, robustă. Nu m-am supărat deloc și-am ținut departe de el soția-mi suferindă de arahnofobie și degrabă vărsătoare de zeamă de Killtox pe orice păianjen prins pe radar. Câteva zile am trecut cu băgare de seamă pe sub capcana lui lipicioasă și i-am înregistrat prăzile: muște de mai multe culori și mărimi, inclusiv muște-macara cu picioarele lor lungi, o libelulă cu corpul pal-gălbui, o lăcustă, albine (vai!), niște gândaci lucioși, câteva ploșnițe verzi (bravo, arahnidă!!), gândaci soldați, fluturi, chiar un tăune mic. Unii ghinioniști erau boțiți și înfofoliți, „încuiați ca-ntr-un coșciug”, alții… Dar să lăsăm asta. O dată l-am zărit și pe el, stăpânul atmosferei dintre coroanele copacilor, ascuns într-un smoc des de ace tari, atent la vibrațiile gutelor sale fine. Azi după-amiază însă, când a ieșit soarele, l-a lovit nenorocirea. O pasăre mică, dar foarte isteață, cu spatele gri și gușa portocalie, un măcăleandru probabil, a sesizat ocazia. Din câteva zboruri i-a furat prăzile cele mai mari și i-a zdrențuit prețioasa țesătură. Nașul și-a găsit nănașul.

Acuarelă

Discuții

În drum spre băcănia lui Canea, am trecut prin fața unei ferestre deschise. Pe pervaz, un bloc de desen încăleca un ghiveci, foaia dinspre stradă era o acuarelă proaspătă, schițată cu gust: o floare-de-colț, așezată pe coperta pal-albăstruie a unei cărți. Mi-am sprijinit fruntea de gratiile ferestrei și am iscodit pictura. Corola albă lăsa să se vadă o bucată din titlu: O iub… „O iubeam!!” am exclamat entuziasmat, gândindu-mă la cărticica minunată a Annei Gavalda.

La-ntoarcere fereastra era tot deschisă, ghiveciul în același loc (în el era plantat un cactus rotunjor, cu țepi lungi și încovoiați), dar pictura dispăruse în tainicul de după perdea. Ceva mai sus de nasul meu, un păianjen mic aștepta prada. Își întinsese pânza între două dintre zăbrele. Zăbrele groase, negre, lucioase și reci. Am suflat încet spre el: o iubeeeam. Și-a strâns picioarele în semn de înțelegere.