Arhive pe etichete: Paltinis

Camera lui Noica

Standard

Întâia dată în Păltiniş, ţin să trecem şi pe la cabana în care a locuit Constantin Noica. Nutresc chiar speranţa să urcăm în fosta lui cameră, doar o odăiţă sărăcăcioasă după cum e descrisă de cei care i-au trecut pragul. Soba, paturile, cărţile şi revistele, câteva caiete, cuierul cu hainele tocite, pipa în care îndesa tutunul câtorva ţigări „Carpaţi”, ochelarii cu rame de baga, băscuţa, scândura din molid, lustruită bine, de care se folosea la scris – doar o adiere dinspre viaţa filosofului.

Pe perioada şederii lui în staţiune, Noica a fost chiriaş în două vile. De la un vlăjgan care vinde păsări sălbatice, împăiate şi ouă proaspete, albăstrui lângă casa telescaunului, aflăm că prima vilă a fost dărâmată de multicel, dar a doua, cea în care şi-a petrecut ultimii trei-patru ani de viaţă, e în picioare. Mai mult, a fost renovată încoace de Gabriel Liiceanu şi de „ceilalţi băieţi ai scriitorului”, cum zice vânătorul de zburătoare.

Găsim cu uşurinţă cabana pe-o spinare păduroasă de munte: zveltă, construită din grinzi groase, întunecate, prinse la capete în cozi de rândunică. Ferestrele îi sunt însă oblonite, iar uşa încuiată. Cât dăm un ocol şi ciugulim zmeura din tufele din preajmă, începe ploaia. Ne lipim spatele de peretele cald al cabanei, umăr lângă umăr, ca pentru o poză de familie. Zeci de minute cât ţine ploaia suntem sinistraţi sub balconul mansardei lui Noica şi privim cum faldurile grele de apă, drepte, netulburate de vreo pală de vânt, despletesc şi curăţă ramurile brazilor.