Arhive pe etichete: porumbei

Camaradul

Discuție

Primul cititor în departamentul meu după redeschiderea bibliotecii: un domn vârstnic, veche cunoștință, cam tare de urechi (de vină ar putea fi anii petrecuți ca ofițer de tancuri), însă vivace și mereu zâmbitor. Îl întreb cum a trecut peste încercările carantinei.

 – Greu la început, ceva mai ușor apoi și din nou greu către sfârșit, îmi răspunde. I-au lipsit plimbările lungi prin oraș, întâlnirile de la clubul pensionarilor, polemicile de la partid, nepoții. A tânjit după compania cuiva (soția i-a plecat de mult într-o lume mai bună) și, din fericire, într-un târziu a găsit. S-au întâlnit la fereastră, unul mărunțind coltuce de pâine, celălalt ciugulind cu poftă firimiturile. Fiindcă reușește să alunge alte înaripate înfometate, camaradul și-a câștigat și numele-renume: Șefu. Mi-l arată pe telefon: maroniu-porumbac, cu ciocul gros, privind îndrăzneț către camera foto. Un guțan.

Îmi spune și că, ieșind din casă după eliminarea restricțiilor, a constatat că „s-a ancrasat”. Înainte făcea zilnic, pe jos, câțiva kilometri buni, acum a trebuit să se oprească și să-și schimbe traseul după ce-a parcurs distanța Colonade – Cazino, înainte își bătea măr amicii la table, azi a „primit papară” în trei din cinci jocuri.

Cioara

Discuție

O cioară mare o șterge săgeată de pe cotețele unui vecin, ducând în cioc un ou. În jurul ei zboară nevrotic un porumbel. După o vreme, porumbelul, alb cu aripi negre, revine pe acoperişul hulubăriei și se așează lângă consoartă. Face tumbe (trebuie să fie un jucător) și grungurește tare, încercând s-o consoleze.

Peste câteva zile, în frunzișul nemișcat al caisului de pe hotar, văd penajul smolit al unui corvid la pândă. Ce era să fac dacă nu să intervin?

Stai, măi porcane, că te căptușește el, Ionel, acuș!

Culeg un bulgăre de pământ și-l lansez, cu boltă, către cioară, nu ca să-i fac de petrecanie, ci ca s-o sperii serios. Fatalitate! În drumul lui printre ramuri bulgărele se sparge în bucăți, iar o schijă măricică îi pică păsării în cap și-o face knockout pe tablele cotinețelor. Însă doar pentru câteva clipe. Își vine în fire, se scutură și-și ia zborul. Înainte de-a dispărea, figurina de cărbune face, croncănind, un rotocol strâns în jurul coroanei mesteacănului sub care mi-am întins hamacul. Aș paria că și-a dat seama că eu i-am stricat cina.

Porumbei

Discuție

Doi porumbei caută pe plajă ceva de-ale gurii. Mai mare (ori doar mai înfoiat), bărbătușul e și mai iute de picior: deschide drum printre cearceafuri, privește discret la vilegiaturiști, ciugulește ici și colo. Se-ntoarce brusc și dă fuguța la porumbiță. O drăgălește. Ea îi răspunde arcuindu-și gâtul pe care se răsfrâng razele soarelui. Își reiau apoi zgâmâirea nisipului, uguind abia auzit.