Doi primari

Dl Radu Mazăre a fost primar al Constanței timp de cincisprezece ani. Isprăvile lui în această demnitate au fost apreciate de procuratură prin inculparea în mai multe dosare. Într-unul dintre ele este acuzat că a prejudiciat orașul Constanța cu aproximativ 36 milioane de euro și statul român cu alte 78 milioane de euro.

În foaia de demisie (22 mai 2015), dl Mazăre a scris că „toată energia și priceperea mea mi-am (sic!) dedicat-o comunității” și că, pe perioada cât a fost primar, „Constanța și constănțenii au fost sufletul și datoria mea”. Trăiește acum dezrădăcinat și înjumătățit, departe de sufletul său, tocmai în insula Madagascar, unde deține în concesiune (99 de ani) un complex de bungalow-uri și restaurante aruncate ici și acolo pe streașina unui golf cu dune gălbui și ape mici, ars de soare tot timpul anului. Și bătut de vânturi nouă luni pe an, după cum a declarat chiar dl Mazăre. (Vânturi calde și căldicele, fiindcă insula e la tropice.)

Mă gândesc la un alt primar al Constanței. Nu l-am cunoscut, deși aș fi vrut, a condus „trebile” orașului doar doi ani și jumătate, acum mai bine de un veac. Iată ce spunea despre el Marin Ionescu-Dobrogianu (ofițer, participant la Marele Război, istoric premiat de Academia Română și medaliat de Casa Regală):

„Începutul [dezvoltării orașului] îl face Ion Bănescu. El este geniul creator, care deschide Constanții porțile renașterii. Bănescu era de o inteligență vie, cu vederi largi și concepții izvorâte din dragostea lui de neam. Cu ochii lui limpede văzători, Bănescu citea în viitorul acestui oraș. Avea o putere de muncă dusă până la sacrificiul vieții. Cinstit până la dezinteresare pentru el și pentru ai lui; ca dovadă, a refuzat un teren ce i s-a oferit de consiliul comunal. A murit foarte sărac (14 noiembrie 1909) deși mânuise milioane. Monumentul de la cimitir este ridicat prin contribuție publică” (Tomi – Constanța, 1931, p. 82)

Gropi şi primar

Urcat într-un taxi, am senzaţia că şoferul ţine să bifeze toate gropile din carosabil. Şi sunt multe, foarte multe. În plus, la fiecare zguduitură, bărbatul îl înjură tare, dezmăţat şi felurit pe primar. Sudalmele conţin şi inventive porecle şi caracterizări ale edilului. Reţin câteva, dintre cele care pot fi reproduse: Beznă a Constanţei, Vulpoi filfizon, Chir Comision, Maratonist al ciolanului, Sfântul Papiţoi întâiul, Jupân Mai bag un bir.

Primar

Radu Mazăre: ”În Constanţa, cincizeci de mii de bătrâni primesc la două luni tot [subl. mea, I.A.] ce au nevoie, adică un pui, zahăr, făină”.

Sunt tentat să spun că binele public e redus de primarul nostru la dimensiunile bolului alimentar, dar ce comentariu mai e posibil în siajul inepţiei împărţirii unui pui la mesele unei persoane, timp de două luni? Deseori, gesturile abisale ale politicienilor aruncă în derizoriu orice altă atitudine a lor. Tatonând onest afirmaţia dlui Mazăre, mă simt în postura grotescă a unuia care caută, tacticos, pulsul unei mumii precolumbiene.