Arhive pe etichete: prost

Prostul

Discuții

Acum câţiva ani, domnii Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu făceau o emisiune săptămânală pentru televiziunea naţională. Se numea „50 de minute cu Pleşu şi Liiceanu” şi era difuzată în serile de duminică, un regal pe care îl aşteptam cu nerăbdare. Din nefericire, jumătatea a doua a emisiunii se suprapunea peste prima parte a unui film de desene animate cu Scooby Doo, adorat şi aşteptat de băieţelul meu. Cum aveam un singur televizor, unul din noi trebuia să cedeze, iar acela, aţi ghicit, eram eu, orice manevre de deviere a interesului copilului fiind fără succes.

De vreo două ori am marşat însă, cu inima strânsă, la tehnica mai-marelui. Mi-aduc aminte că o dată se discuta despre prostie şi se discuta sclipitor. Nu despre prostia clinică, starea patologică de debillitate mintală, ci despre prostia ca picoteală a spiritului, când nu somn de-a binelea. Eram super-captivat, mai ales că unele dintre simptomele prostului erau şi ale mele. Când a venit ora aventurilor marelui danez l-am rugat pe Mircea, care deja îşi frământa mânuţele cu înfrigurare, să mă mai lase un minut. Apoi încă un minut şi încă unul… A înţeles că nu e chip să mă înduplece şi a-nceput să-l implore pe dl Pleşu: „Hai nene Fleşule, vorbeşte mai repede că vreau şi eu la Scooby! Hai nene Fleşule…” Nici cu el n-a mers.

De curând, dl Pleşu a ajuns la Constanţa pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa din partea senatului Universităţii „Ovidius”, ocazie cu care a ţinut şi o conferinţă, iar eu şi fiul meu (acum licean) ne-am aflat în auditoriu. Subiectul conferinţei: prostia. La întoarcere, am scris pe două bucăţi de hârtie portretul robot al prostului, apud dl Pleşu: „Crede că ştie tot fără umbră de îndoială, solemn, înţelept, încăpăţânat, militant, gândeşte şi vorbeşte în formule de-a gata, are idei puţine, inflexibil, împietrit, încântat de sine, fericit.” Le-am lipit, una în camera copilului, cealaltă pe-un panou din biroul meu de la bibliotecă. Cred că merită să reflectăm la plutonierul ăsta major, încartiruit în camera din faţă a conştiinţei noastre.