O doamnă impetuoasă îşi donează colecţia de romane de dragoste bibliotecii noastre: cinci pachete legate meşteşugit cu panglică roşie, peste 100 de volume, probabil spre 150, toate în stare bună, unele aproape noi. Printre autori, la o privire frugală pe cotoare, găsesc pe Mary Jo Putney, Sidney Sheldon, Ann Major, Barbara Cartland, Karen Robards, Linda Trent, dar şi D.H. Lawrence, Balzac („Adio”) şi Cella Serghi („Iubiri paralele”).
„De ce?”, nu mă pot abţine să o întreb.
„Plecăm în străinătate, ne stabilim în Germania şi cei cărora le-am vândut apartamentul nu le preţuiesc, voiau să le arunce la ghena de gunoi, iar eu nu pot să accept una ca asta. Cărţile astea înseamnă mult pentru mine, nu ştiu dacă m-au învăţat ceva, dar m-au emoţionat cum nu a făcut-o viaţa vreunui om în carne şi oase.”
Stăruie că îşi cedează romanele favorite ca şi cum şi-ar da copiii de suflet. După două zile vine după cărţi: le-a găsit o gazdă particulară, binevoitoare (în Eforie) cu care va ţine o legătură trainică.
Blogul lui Alexe 