Arhive pe etichete: semne de carte

Fulgul

Discuții

O colegă foarte dragă, discretă și mereu zâmbitoare, la solicitudinea căreia apelăm cu toții, îmi face cadou un semn de carte. Știu că în timpul liber brodează ii, ilice și rochii, uneori îmi arată ce are în lucru și cum i-au ieșit cruciulițele, lănțișoarele, gura păpușii, cheițele puricel și celelalte puncte de cusătură. Cum vă puteți închipui, brodatul e foarte extenuant, fizic și psihic, (îmi aduc aminte cum lăcrima și ce de piramidoane mai înghițea mama, acum mulți ani, când migălea ii pentru Cooperativa „Arta Populară” din Târgoviște) așa că între altiță și încreț doamna Lenuța se relaxează meșteșugind, tot cu acul, chițibușuri minunate, cele mai multe originale. Semnul de carte făcut pentru mine e din ață albă de bumbac și seamănă cu un fulg de struț matur. Tot mutându-l de la o pagină la alta, firele lungi i se încâlcesc, fulgul se îngroașă și cartea suferă. Lăiețul! Iau o pauză de citit, peria parfumată a soției și-l pieptăn cu grijă.

Semn de carte

Standard

De ziua mea, primesc de la o prietenă un frumos semn de carte din lână, ţesut la război, decorat cu mici figuri geometrice în culori pastelate. Amica mea îmi mărturiseşte că, achiziţionându-l cu câteva zile înainte de momentul aniversar, l-a păstrat într-un săculeţ dolofan, la un loc cu oglinjoara, lacul de unghii, rujul de buze, parfumul, cutiuţele de alifii, caseta cu farduri, pensulele şi alţi spiriduşi aflaţi în slujba atracţiei feminine.

Aşa se face că fâşia lunguţă cu cănăfei albi la capete s-a impregnat de un parfum complicat – fiecare produs cosmetic are, fireşte, personalitatea lui – parfum care aduce pe departe cu mirosul florilor de iasomie. Nu mi-a luat mult să-i găsesc un loc potrivit – între paginile unei cărţi pline de miresme orientale: „Însemnări de căpătâi” a scriitoarei japoneze Sei Shōnagon.