Arhive pe etichete: sonerie

Puradei

Standard

Aflu că cei doi ţigănuşi gemeni, băiat şi fată, cam de vârsta clasei I, bine îmbrăcaţi dar cu mucii legănându-se permanent sus-jos şi stânga-dreapta deasupra buzei superioare, care ne scot din pepeni o dată, de două ori pe zi (sâmbăta şi duminica mai des), apasând în neştire butonul soneriei noastre (deseori lăsându-l perplex) şi pe care i-am botezat, la pachet, „puradeii lui Vasile Roaită”, se numesc Mureş şi Oltea. După cele două panglici albastre surori. Asta nu edulcorează deloc irumperea sfredelitoare, dar e foarte frumos.

Cocoşul de munte

Standard

OLYMPUS DIGITAL CAMERAO prietenă îmi face cadou un ceas de masă, împlinindu-mi astfel o dorinţă mai veche. E un Slava cu balansier, cadran luminos şi sonerie puternică, numai bună să trezească o casă de somnoroşi ca a noastră. A aparţinut uneia dintre bunicile amicei mele şi aflu că doamna, o foarte bună şi foarte pedantă profesoară de limba franceză, l-a folosit cu predilecţie la lecţiile particulare pe care le dădea. Nu pentru a-şi teroriza învăţăceii cu ghilotina limitelor, ci fiindcă îşi desfăcea temele în părţi, subpuncte, etape, fiecare cu tempoul şi răstimpul ei, la care ţinea cu tot dinadinsul.

După primele dimineţi în care clopoţelul lui ne-a băgat în sperieţi, pentru a-l stăpâni, i-am pus un nume zavragiului. E împrumutat dintr-o frumoasă nuvelă a lui Michel Tournier, atestându-i astfel vechea legătură franceză: „Le Coq de bruyère”.