Arhive pe etichete: Techirghiol

Foi de dafin

Standard

OLYMPUS DIGITAL CAMERADeambulând în zi de sâmbătă pe străzile lâncede ale oraşului Techirghiol, descopăr magazinul unui buchinist. E amenajat într-o casă bătrână, dar încă sănătoasă, acoperită cu olane. Pe treimea centrală a faţadei, în linia ei, e un cerdac adânc, umbrit de-o hălăciugă îmbătătoare de caprifoi. De unul din stâlpii subţiri ai pridvorului atârnă o bucată de carton, pe care scrie cu caligrafie îngroşată: „Anticărie”. Poarta din uluci, vopsită în acelaşi verde pastelat ca lemnăria casei, e ţinută deschisă de un scaun pe care se află un vraf de cărţi.

Camera cu opuri vechi e scundă, răcoroasă, primitoare. Nici vorbă de rafturi de sus până jos, cum mă aşteptam, volumele sunt rânduite pe poliţe din scânduri late, geluite, prinse în două brâuri în jurul încăperii, pe-o masă mare, împinsă sub fereastră şi în câteva lăzi lungi, cam butucănoase, cu capac. Buchinistul? Un moşuleţ bondoc, plin de solicitudine, cu ochi ageri şi păr alb, bogat, pieptănat cu cărare laterală, care seamănă niţel cu regretatul Ştefan Radof.

Răsfoiesc cu grijă, dar simt că ceva îmi scapă printre degete, cu „foşnet veştejit”. Sunt frunzuliţe aşezate între cărţi, uneori şi între paginile lor. Jenat, dau din umeri către anticar. Bătrânul mă linişteşte surâzător: e-o metodă de când lumea, simplă şi eficientă, de a alunga insectele – dafinul. Se pare că substanţele care fac foile de laur atât de jinduite de limba cu măsline, iahnia de fasole sau gogoşarii muraţi au şi puterea de a ţine la distanţă furnicile, păianjenii, gândacii, muştele, moliile, ploşniţele, urechelniţele şi alte gângănii cu foarfeci tăioase şi cuirase de chitină.