Max

Vizită matinală la rezervaţia de urşi de lângă Zărneşti. Matinală fiindcă blănoşii ies din cotloanele pădurii de stejari pe care au luat-o în stăpânire (şi pot fi văzuţi de pe potecile turistice) doar când sunt hrăniţi, iar asta se întâmplă la orele dimineţii.

Cocolino, Zorro, Pluto, Mary, Ionică, Betsy, Jean, Gina şi Sofia (botezate după Gina Lollobrigida şi Sophia Loren de către actorul francez Pierre Brice, fost ambasador al rezervaţiei), Marinică, Odi, Mura, Max, Vasilică, Muky şi ceilalţi urşi bruni care nu ni s-au arătat (câteva zeci) au cunoscut suferinţa cu asupra de măsură până să ajungă aici. Orfani sau despărţiţi de mame, captivi în condiţii atroce, subnutriţi şi rău-nutriţi, cu ghearele pilite, grumajii deformaţi de lanţuri şi dinţii distruşi de zăbale, maltrataţi şi batjocoriţi pentru a face bucuria unor nesăbuiţi. Au însă parte de o viaţă nouă în parc: spaţiu cât vezi cu ochii, acri peste acri, mâncare, scăldători, bârloguri, compania semenilor, prietenia celor care se ocupă de ei. Nu pot fi eliberaţi în sălbăticie, pur şi simplu nu s-ar descurca.

Nu ne bagă deloc în seamă moş-martinii, îşi văd liniştiţi de ale lor. Cu excepţia lui Max, un urs matur, impozant, cu blana întunecată. Se deplasează încet pe cărarea bătătorită şi se opreşte în faţa noastră, la mică distanţă de gardul electrificat care ne separă. Ne adulmecă. Se aşază în fund şi începe să se bălăngăne spasmodic, ridicol şi întristător. Ca un copil pe-un pat de orfelinat glacial.

Pe când era pui, fostul stăpân i-a retezat caninii şi i-a străpuns ochii mici ca boabele de cafea cu acul, orbindu-l. În plus, îl trata cu bere în care punea din belşug sedative. Era fotograf şi voia ca ursuleţul să stea frumos în pozele cu clienţii săi. În jurul anului 2000 Max putea fi văzut (mi-l aduc aminte) la intrarea castelului Peleş, înlănţuit de gardul din fier forjat, jucărie în mâinile jupânului.

În mijlocul naturii

Poposim pentru câteva zile în Răşinari, de fapt la ceva distanţă de sat, la o pensiune aflată pe drumul spre Păltiniş. În fiecare dimineaţă culegem fructe din livada care încadrează pe trei părţi pensiunea, le spălăm în apa rece a pârăului din apropiere şi le mâncăm întinşi pe-o pătură, în timp ce privim pantele verzi şi abrupte, păşuni cu căciuli mari de conifere, şi facem presupuneri care din ele e Coasta Boacii.

O arătare din marginea dinspre pădure a grădinii ne nedumereşte: e un copac cu trunchiul înalt, drept şi robust, dar cu ramurile ciuntite (cu excepţia câtorva din vârf), ce pare un prepeleac pregătit în pripă pentru o căpiţă enormă de fân. Patronul pensiunii, un bătrân peltic care-şi petrece ziua tândălind pe un scaun de regizor şi tăifăsuind cu clienţii, ne spune că livada, tânără şi roditoare, atrage an de an, în general toamna, urşii poftăreţi: „scutură, culeg, mănâncă, mormăie, pleacă, revin.” Arborele care ne-a trezit mirarea e un păr, la ale cărui fructe văratice a jinduit, nu demult, o ursoaică cu doi pui. Căţărată în copac şi preocupată de perele aromate, se pare că ursoaica s-a dezechilibrat şi a căzut. Dihania nu a păţit nimic grav, dar în cădere a ruinat coronamentul.

Urşi care vin şi revin, scutură, culeg, mănâncă şi mormăie la doi paşi de poarta pensiunii!!! Care poartă, abia acum bag de seamă, deşi trainică, are broasca ruginită şi nu se poate încuia. Deodată freamătul tainic al pădurii se aude mai aproape: cu adevărat un sejur în mijlocul naturii.

Meniu

Vizită la Grădina Zoologică din Târgovişte. E foarte cald, aşa că multe animale moţăie în adăposturile lor de beton. Asta dacă nu au bazine cu apă, precum urşii, care se bălăcesc cu foc, evitându-se însă unul pe altul, ca şi cum ar fi certaţi. Din când în când ies din scăldătoare șiroind de apă, se scutură violent, apoi se odihnesc meditativi, la umbra copacilor din micul lor habitat cu graffiti sugerând vecinătatea munţilor. Un afiş ne pune la curent cu meniul urşilor, reţin micul dejun lejer, dintr-un singur fel de mâncare, bazat pe lactate, servit târziu, după ora 10, pentru a nu tulbura dulcele somn de dimineaţă (în sălbăticie, urşii bruni sunt animale nocturne): luni – mămăligă cu unt, marţi – budincă de griş cu marmeladă, miercuri – tăiţei cu lapte, joi – orez cu lapte, vineri – pâine cu gem, sâmbătă – paste cu lapte, duminică – biscuiţi cu gem.