Aflu că cei doi ţigănuşi gemeni, băiat şi fată, cam de vârsta clasei I, bine îmbrăcaţi dar cu mucii legănându-se permanent sus-jos şi stânga-dreapta deasupra buzei superioare, care ne scot din pepeni o dată, de două ori pe zi (sâmbăta şi duminica mai des), apasând în neştire butonul soneriei noastre (deseori lăsându-l perplex) şi pe care i-am botezat, la pachet, „puradeii lui Vasile Roaită”, se numesc Mureş şi Oltea. După cele două panglici albastre surori. Asta nu edulcorează deloc irumperea sfredelitoare, dar e foarte frumos.
iul.4
Blogul lui Alexe 
ca intotdeauna, racoritor, proaspat, savuros! Multumesc, Ionut!
p.s.: Pt. noi – savurosi, pt. tine – nazdravani peste masura puradeii. Ti-as zice sa deconectezi soneria, dar nu te ajuta. Gasesc ei alta cale.
Eu îți mulțumesc, Dana! 🙂
Așa e, pentru ei e joacă, dar pentru noi iritare teribilă. Din nefericire soția are nevoie de sonerie pentru cabinet, altfel aș fi scos-o de multicel. Până una alta, suportăm și îi gratulăm tare cu expresii picante…