Arhivele lunare: noiembrie 2018

Múci

Discuție

Aflu de-o însemnată contribuție a unui politician la măsurarea timpului. E vorba de Anthony Scaramucci, 54 de ani, american cu filiație italiană, educat la prestigioasele universități Tufts și Harvard, bancher și antreprenor de succes, republican, menit unei isprăvi aparte.

În iulie 2017, la câteva luni după ce a preluat scaunul de președinte al Statelor Unite, dl Donald Trump l-a numit pe dl Scaramucci director de comunicare al Casei Albe. Un post foarte important și o decizie aflată în siajul celebrei sale devize din campania electorală: „We want top of the line professionals”. „Mă voi înconjura numai de  cei mai buni și cei mai serioși dintre oameni” decretase candidatul Trump, iar președintele Trump traducea în viață. Domnul Scaramucci a fost dat afară după zece  zile (pentru niște vorbe cam slobode, se zice), un interval care are ocazia să primească un nume, numele celui în chestiune desigur. Pe scurt, zece zile egal un „scaramucci”. Merge și contras: „mucci”, citit „múci”, pluralul având aceeași formă. De pildă, până la Crăciun mai sunt doar trei múci și nițel. Sau, citiți, nu citiți, cărțile trebuie returnate după exact doi múci. Foarte bine sună și adaptarea unei vechi ziceri neaoș-cazone: număr múcii până la liberare.

Muzicuță

Discuție

Băiețelul unor prieteni împlinește doi ani, iar noi suntem invitați la petrecere. Îi cumpăr o muzicuță Hohner Blues Harp, argintiu-strălucitoare, soția o sterilizează cum se cuvine la pupinel și i-o oferim cu fundă și ciupituri de obraji bucălați. Prichindelul nu e însă mișcat, o privește fără expresie, se strâmbă (la fel fac și eu) la tereremurile scoase de tatăl lui în timp ce molfăie muzicuța, îi zgârie cu unghia arătătorului grila din lemn de păr, inspiră și expiră prin ea fără tragere de inimă, apoi o abandonează pe un colț de masă. La un moment dat, îl văd stând întins cu spatele pe covor și desenând loopinguri complicate cu armonica. „Avion de vânătoare?” „Vââjj, vâââââjjjjjj…”

După câteva zile amicul mă sună, jumătate jubilativ, jumătate îngrijorat. Îmi spune că fiu-său și muzicuța sunt nedespărțiți (mai ceva ca un pui de rechin-ciocan de bulbucătura lui), că ciutanul a descoperit cum poate da viață muzicuței, că suflă și tot suflă în ea de nu-l mai pot potoli. Și întotdeauna aceeași arie, ceva care aduce foarte bine cu fluieratul exasperat al lui Marin Moraru pentru a potoli sforăitul șefului Caragiu, în noaptea cu bicicleta galbenă din Operațiunea „Monstrul”. În sfârșit, e un început.

Stejar

Discuție

Nu știu cum se face, dar chiar și un vânt anemic găsește cu cale să se învârtejească în fața casei noastre și să ne bage pe sub dantela din fier forjat a porților cam tot ce poate aduna de pe stradă: ambalaje de biscuiți și hârtii unsuroase, bonuri lungi de cumpărături, pahare de carton cu dâre de cafea, bucăți de polistiren, fluturași multicolori de reclamă, bilete de autobuz, pachete goale de țigări, batiste mucoșite, fulgi și pene, chiștoace, nuci seci, ciulini, pufuleți. Odată am găsit o șepcuță galbenă de copil și mulțime de cărți de joc (posibil tot setul), altădată o brățară din imitație de piele și un extemporal la literatura română, cu întrebări din Vulpea și bursucul lui Donici, scris frumușel pe patru foi de caiet mic și notat, exigent, 7,40. Când ninge, sforțarea atmosferică ne înalță în curte troiene de zăpadă, iar toamna, ca zilele astea, ne umple de frunze.

Alaltăieri dimineață, ieșind ca de obicei cu târnul la atac, am descoperit, alături de suspecții de serviciu (vița de vie, omniprezentă în cartier, corcodușii și teii din josul străzii, cireșii vecinului dinspre sud, plopii și nucii de la intersecția cu Hatman Arbore) unul nou și neașteptat: stejarul. Mai mult de jumătate din frunze erau de stejar. De unde până unde? doar nu-i picior de stejar în zonă. Către prânz, în drum spre serviciu, am rezolvat enigma. La câteva străzi distanță, în apropierea vechii piețe, staționa un camion mare al primăriei. Alături, câțiva muncitori cu topoare, drujbe și sticle pântecoase de bere puseseră la pământ o plută și o porționau cu voioșie. În bena camionului sângera trunchiul gros, proaspăt ciopârțit, al unui stejar.