Acum e momentul! Sorb cafeaua, pun ușure cana pe-un vraf de foi și evaluez situația. „Comportamentul social” al lui Elster e la îndemână, însă e prea gros, aș face ravagii pe masă. Bună ar fi „Dilema veche” (măcar că-i numărul despre cafele), deja împăturită, din nefericire depărtată, până m-aș ridica s-o trag de după monitor, nesuferitul ar prinde de veste. Își freacă alene aripile pe tasta „H”, vrând să pară nepăsător, dar știu bine că e cu ochii în patru. Te-am salvat dintre geamuri și-acum mă bâzâi atâta la cap!? Ți-ai mâncat liftiria de la mine, vedea-te-aș priponit într-un bold! Un pic în dreapta, pe scaner, „Te port în gând” – iese din discuție, mi-e foarte dragă. „Întoarcere la Brideshead”, de pe fotoliul din spate? Creionul!! Dacă l-aș străpunge cu vârful creionului? Îl ochesc cu mica suliță. Nuuuu, n-aș nimeri nici dintr-o mie de încercări. Ce-aș mai vrea ca să-l mierlesc! Glisez cu scaunul câțiva centimetri în spate și, din maldărul de sub birou, scot cu-ncetul un caiet mic, cu foi veline. Îi testez portanța și-l smucesc către muscoi… Ratare, ratare, ratare!!
nov.16
Blogul lui Alexe 
Poemul unei premeditari. Spectaculoase titluri pentru un final glorios. Oricum, muscoiul va evoca lupta asta in multe din povestile lui bazaite. Se simte azi innobilat din pricina ta. * Delicioasa scriitura. Ori sa-i zic „erudita adunare complotista” (sper sa existe cuvantul)?
Da, dar și proza unei capitulări exasperate. Și cât voiam să calc pe urmele croitorașului cel viteaz… Aveam și titlul pregătit: Voinic cât șapte. 🙂 Mulțumesc mult, Liana!!