Acțiune, motor!

Discuții

La începutul verii lui 1930, ziarul constănțean „Dacia” publica pe prima pagină invitația către „doamnele și domnii din societate” de a veni în seara zilei de 18 iunie curent, pe esplanada din fața Cazinoului Comunal, „în ținută impecabilă”. Nu pentru o soarea, ci pentru a face figurație într-un film artistic însemnat. Anunțul a creat vâlvă, iar când echipa de turnare a filmului, condusă de regizorul german Martin Berger, a sosit la Constanța, perdeaua vivantă din spatele actorilor a fost generoasă și fastuoasă. Și probabil a mirosit cam tare a levănțică.

Filmul? Un musical cu scenariul adaptat după „Ciuleandra”, romanul lui Liviu Rebreanu, publicat cu doar câțiva ani înainte, și două versiuni: una pentru publicul german, alta pentru cel românesc. Din distribuție au făcut parte importanți actori germani și români, Elvira Godeanu, Petre Sturdza, Nicolae Băltățeanu fiind câțiva dintre români. (Pe afiș a fost și Maria Forescu. Evreică născută în Cernăuțiul Imperiului Austro-Ungar, Maria a renunțat de tânără la numele Füllenbaum pentru Forescu, gândindu-se că un nume cu sonoritate românească o va feri de antisemitismul epocii. Trei ani după acest film cariera i-a fost curmată. A murit în 1943, în lagărul de la Buchenwald.)

Premiera versiunii românești, intitulată chiar „Ciuleandra” – cea nemțească s-a numit „Verklungene Träume” (Vise spulberate) – a avut loc pe 30 octombrie același an: lume multă și bună a luat loc în sala cinematografului „Capitol” din București, dornică să vadă prima peliculă care vorbea (și cânta) în limba română. Cei mai mulți cronicari au criticat aspru filmul, nu le-a plăcut scenariul, nu le-a plăcut montarea lui Berger, nu le-a plăcut accentul prusac al țăranilor argeșeni. Spectatorii de rând au fost însă încântați, iar filmul a rulat ani buni în cinematografe din țară, inclusiv, desigur, din Constanța, unde unii vor fi încercat fremătând să se identifice în unele cadre. E foarte trist că toate benzile de celuloid ale acestei „Ciuleandra” s-au pierdut.

2 răspunsuri »

  1. (re)povest(ir)e scrisa dintr-una dintre nostalgiile necesare – pentru lucrurile infaptuite stangaci, dar frumos pentru ca s-au intamplat cu drag; multumesc, Ionut! m-am intristat de cata istorie aspra au rontait ultimii 100 de ani; as fi vrut sa vad in detaliu tinutele impecabile

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s