[Nevoia de a căuta pretutindeni] – André Gide

Discuții

Berlin, 18 mai [1930]

Barrès a adus moda asta. Nevoia de a căuta pretutindeni și neîncetat o învățătură, o „lecție”, – mi-e nesuferită. Vasalitate în care spiritul se umilește. Marile opere nu ne instruiesc, cât ne scufundă într-un fel de năucire aproape amoroasă. Cei ce umblă oriunde după câștig seamănă cu prostituatele care, până să ți se dea, te întreabă „cât”?

Nu-ți mai vine decât să pleci imediat.

(Din volumul Jurnal: pagini alese 1889 – 1951, traducere de Savin Bratu)

2 răspunsuri »

  1. Mie imi place sa invat. (Ma salveaza de la intristare la bilanturile negative.). Si imi place si ceea ce ai ales tu (semnificativ pentru tine) din Gide. Stiu ca tu nu (prea) pui concluzii. Cred ca de aceea. Sa mai ramana si intamplari nestampilate, ca sa poata continua fara borduri. Fresh.

    • Ai perfectă dreptate, Liana! Am avut totuși o perioadă, în adolescență, când căutam învățăminte în ce mi se întâmpla, în ce citeam, în filme etc. De pildă căutam comandamente de viață în „Glossă” și „Mizerabilii”, cred că mai am și acum caiete cu „înțelepciuni”. Nu mai știu de ce am renunțat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s