– Țigări? Marlboro, Viceroy, Kent? mă chestionează o doamnă platinată şi fără vârstă în stația autobuzelor din piața Unirii. O face de la distanță (de altfel, suntem singuri în stația foarte aglomerată altădată), ascunzându-și răsuflarea în spatele unui evantai pictat. Îi răspund că nu fumez.
– Da’ poți să faci cadou la un fumător, așa-i?
– Sau o fumătoare, zic într-o doară.
– Ei, vezi! face înveselită, hai că-ți dau ceva cașto: Vogue, aventură la Paris, numa’ opșpe lei.
Fără să mai aștepte sancțiunea, deschide geanta pe care-o poartă pe umăr, o geantă imensă, tip cufăr de călătorie (inclusiv cu protecții metalice la colțuri), cotrobăie o vreme prin ea și scoate un pachet argintiu. Îi face un duş abundent în zeama unui pulverizator Sanytol, foarte atentă să nu-i lase vreun călcâi al lui Ahile, apoi mi-l oferă stând locului şi întinzând mult brațul, ca peste coama unui zid gros.
Cât despre „cașto”, e prima oară după mai bine de 35 de ani când îl aud. Îl foloseam în copilărie, rar, e-adevărat, fiindcă cei din jur strâmbau din nas la auzul lui (îmi spuneau că-i țigănesc), dar îl şușoteam şi scriam des. Îmi plăcea sonoritatea lui izbitoare, percuția lui, cum ar spune Andrei Pleșu. Îmi aduc aminte că-l asociam cu un mușchi noduros, cu un biceps dezvoltat și încordat. Îl rostesc de câteva ori, destul de tare, la adăpostul măștii. Just give it a chance! îmi spun, nu fără oarece entuziasm.
Blogul lui Alexe 
Eu credeam că vine de la magnetofonul Kashtan 🙂
😄
Cuvinte cu lipici, cuvinte care orchestreaza ori pun in scena in capetele noastre tot soiul de colaje de senzatii. Am si eu din copilarie cateva pe care cautam dinadins prilej sa le rostesc. De pilda, tata spunea „un deliciu” pentru ce-i placea , iar eu de fff mica i-am preluat expresia. Ceva jenant: odata, la o discutie relaxata de oameni mari, i-am ausit pomenind cuvantul „sifilitic”. Mi-a placut sonoritatea lui. Eram in clasa intai. Nu ii banuiam sensul. La cateva zile, l-am rostit si l-am repetat amuzata in fara colegilor. Invatatoarea i-a sunat pe ai mei. Asa ca am aflat si sensul din dictionar. Cuvinte.
Unele cuvinte sunt pur și simplu frumoase prin sunet, prin muzica lor, dincolo de sens. Probabil de-asta ne plac așa mult poeziile cu rimă, indiferent dacă le înțelegem sau nu.
Mi-am adus și eu aminte un cuvânt cu lipici, cum bine zici tu: fistichiu. Copil fiind, voiam să devin un individ fistichiu. 🙂
Și noi foloseam în copilărie cuvântul „cașto”: era superlativul absolut pentru orice. Clar că cea mai frumoasă fată din clasă era „cașto” (cu accent pe vocala finală)! Un alt cuvânt percutant pentru noi era „gașcă” (de la bloc, de la sport, de la clasă etc.)
Așa e, Claudiu!! Era un fel de mișto, dar mai șic, mai original. Dar să fie țigănesc?
Clar țigănesc! Confirmat din sursă … rromă! 😀