Litera „i”

Standard

Profesorul Ştefan Cucu îşi lansează în aula bibliotecii noastre „Iubire târzie”, un roman impregnat de istorie personală şi locală, după cum dumnealui însuşi declară. Răsfoind volumul identific cu uşurinţă printre personajele marginale mai multe obraze constănţene reale, în general scriitori, dar şi universitari şi artişti. Le recunosc şi fiindcă portretele lor sunt însoţite de iniţialele autentice.

De pildă, poetul-actor V. Gh. C. „cu glasul său inconfundabil, limpede şi puternic” este regretatul Vasile Gh. Cojocaru. A.P. „îmbrăcat întotdeauna în negru,  purtând barbă şi plete, ca un călugăr ieşit pentru puţin timp din mânăstire” şi care „nu era chiar un geniu, cum se considera el” este poetul Arthur Porumboiu, dispărut şi el. „Sufletul Şagunicăi”, pus mereu „la patru ace, cu barbişon, cu papillon şi batistă la piept”, care străinilor li se adresa „cu desăvârşire protocolar, uşor anacronic, desuet, plin de preţiozităţi, dar faţă de subordonaţi, faţă de cei ai casei îşi dădea arama pe faţă […] devenea un adevărat zbir, îi făcea cu ou şi cu oţet, ajungând chiar la înjurături” este rectorul Universităţii „Andrei Şaguna”, medicul Aurel Papari. M.M., urcat „pe tractor, pentru a trage prima brazdă, defrişând terenul pe care urma să se înalţe modernul edificiu al Campusului universitar”, este, desigur, scriitorul şi criticul Marin Mincu. Pe atunci era decan al Facultăţii de Litere a Universităţii „Ovidius” și lua parte (de pe scara unui buldozer, de fapt) la răsturnarea câtorva şiruri de butuci de viţă, plini de rod, undeva la marginea oraşului. Însemna astfel hotarul bucăţii de pământ consacrată de administraţie pentru clădirea facultăţii sale.

„L-am cunoscut bine”, îmi spune dl Cucu, coborând ușor privirea. „Era iubit sau măcar respectat de studenţii lui, dar urât de colegi, de cadrele universităţii. L-au urât atât de tare încât, deşi mulţi îşi datorau locurile de muncă energiei şi pasiunii lui, i-au desfigurat viaţa. L-au dat afară şi nu oricum: i-au desfăcut contractul cu sinistra literă „i” a nu ştiu cărui articol din Codul muncii. Ca să-l umilească şi să-l scoată pentru totdeauna, sperau ei, din învăţământ.”

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s