Influență

Împrumut de la biblioteca publică „Casele vieților noastre”, o antologie publicată nu de mult de editura Humanitas. Între paginile ei găsesc un semn de carte, uitat de cel ori mai degrabă de cea care a citit-o înaintea mea: o floare-de-colț presată și lipită pe-un dreptunghi din carton subțire.

Deși e mai mic decât blocul de file al „Caselor”, tresul are capetele franjurate, dovadă că a fost pus în alte, multe, cărți. Mă ajut la rândul meu de el și-mi dau seama că, pe negândite, fragila floare de munte m-a făcut mai grijuliu cu cartea care o găzduiește. (Nu că pe altele le-aș folosi pentru a pliciui muște și țânțari, sau le-aș proiecta către pisoii care saltă brusc pe masă.) O citesc tot întins pe pat, așa cum citesc dintotdeauna, dar evit să-i frec legătura cu degetul când dau pagina, n-o las din mână cu fața în jos, răsfrântă în două ape, iar înainte de-a stinge veioza n-o așez pe noptieră, ci în raft, între cărțile mele, pentru a nu risca s-o dau jos și s-o iau în picioare peste noapte (s-a mai întâmplat). Uneori însă, absorbit de povestiri, deschid prea mult cartea iar semnul, ascuns între pagini, foșnește, suspină.