Jocuri de vacanță

A doua zi de Crăciun e caldă, însorită, mângâietoare, o irezistibilă chemare la plimbare, fie ea și scurtă. Pe strada Fântânele, câțiva copii și adolesceți joacă cărți, așezați turcește de-a dreptul pe trotuar. În jurul lor alți câțiva, de ambe sexe, asistă, comentează (cu voce scăzută), învață. Fiecare jucător are între picioare un teanc cu bancnote felurit colorate. Îmi arunc și eu un ochi. Doi popi, pas, ful – se joacă pocher. „Nu vreți să vă cântăm un colind?”, mă trage de mânecă unul dintre chibiți. „Termină-te, băi Gogoașă, cu colindele” zice tare un pocherist, fără să ridice capul din teatrul de război, și care mai de care sare să-i verse numitului Gogoașă câte-un hârdău cu lături în cap. Puietul se amuză copios, jocul continuă, bancnote mari și mici își schimbă proprietarii. Pentru câteva momente, piciul bucălat își ține ochii pe jumătate închiși. O fetiță, subțire ca o crenguță de salcie, se rupe fără vorbe de grup și-o ia la fugă în josul străzii. E și drumul nostru.