Ciclism

Discuții

Răţuşca cea urâtăDe câţiva ani buni, la fiecare început de iulie, ca încălzire pentru vizionarea la tv a Turului Franţei la ciclism, un prieten ahotnic după sportul cu bicicletă îmi ţine, de la distanţă, câteva lecţii.

Mulţumită lui ştiu ce e o etapă de plat şi ce e un contratimp individual, știu ce e o „bordură”, cum se acordă punctele pentru sprinteri, cine a câştigat prima ediţie (1903), cum vine treaba cu liderii de echipă şi truda partenerilor în folosul lor, care sunt tricourile celor patru clasamente principale, de ce trebuie veneraţi Eddy Merckx, Bernard Hinault şi Miguel Indurain, ştiu scandalurile de dopaj şi răsunătoarele descalificări, ştiu că la începuturi cicliştii îşi purtau camerele de schimb înfăşurate în jurul pieptului şi urcau pantele montane pe lângă biciclete, cunosc (dar nu gust) cântecul dedicat competiţiei de trupa germană Kraftwerk, ştiu de eroarea lui Raymond Poulidor în 1964, pe velodromul din Monaco, ştiu cine a murit pe Col du Galibier, am poze cu înfiorătorul Mont Ventoux, dar şi cu serpentinele desenate rafinat pe Alpe d’Huez, pot spune ce-i ăla un „autobuz” şi ce e „lanterna roşie”. Şi multe altele.

Anul acesta amicul meu îmi vorbeşte despre căţărările montane din şaua bicicletelor. Urcuşurile sunt, ştiam asta, de cinci categorii, în ordinea crescătoare a dificultăţii: patru, trei, doi, unu şi specială (traducerea „specială” nu e chiar cea mai potrivită, în original în franceză se numeşte „hors catégorie”,  ceea ce înseamnă dincolo de clasificare, în afara clasificării). Categoriile, zice el, şi aici vine noutatea surprinzătoare, au fost stabilite prin corespondenţă cu treptele de viteză ale unui celebru automobil francez – Citroën 2CV – care ar parcurge drumul respectiv.

Traseul e de categoria a patra fiindcă ar putea fi urcat de maşinuţa alintată „Răţuşca cea urâtă” cu schimbătorul în viteza a patra (treapta superioară), este de-a treia fiindcă ar fi urcat în viteza a treia (nu şi într-a patra) şi aşa mai departe până la cel de categoria întâi, care ar fi urcat de Citrona de doi cai doar în viteza întâi. Dar categoria aşa-zis specială? A fost adăugată în 1979 pentru a descrie pantele cele mai dure, ce puteau fi parcurse, se pare, de Răţuşcă doar în… marşarier. Şi fiindcă de la comparaţia cu mersul racului nu putea veni inspiraţia numelui categoriei, a fost aşezată „în afara clasificării”. E ceva poezie în încercarea asta de domesticire a culmilor prin apel la o trăsurică veche. Dar parcă e prea frumoasă ca să fie adevărată.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s