Lichide

Discuții

Ici și colo, de-a lungul șoselei care străbate satele de la sud de Târgoviște, tarabe din lemn, supraetajate, încărcate cu legume, fructe, coșuri cu ouă, porumb de fiert, smocuri de plante medicinale. Oprim mașina în dreptul uneia, în mijlocul comunei Mircea-Vodă, și târguim vinete, ciușcă și pepeni pentru murat de la un gospodar mândru.

Peste drum, un moșneguț cu pălărie de fetru care s-a cerut demult la pensie ne face semne să trecem și pe la el. Nu are tarabă, ci doar un scaun fără spătar, așezat en plein soleil, pe care se înalță două sticle de-un litru. Una e plină cu o zeamă galben-pal, cealaltă cu un ispititor lichid rubiniu. Vinde țuică și vin. „Bune?” „Foarte bune! E făcute de mine, zaibăr și corcodușe.” Ne poftește în curte, aduce din casă două sticle începute și toarnă în păhărele din plastic. Soția gustă din amândouă și fără să stea pe gânduri hotărăște să cumpărăm. Mușinez mirat aburii licorilor și nu-s convins, dar ea, înveselită, insistă.

„P-astea le-ați irosit”, îl căinez pe bătrânel la plecare, arătând spre taburetul cu sticlele care fierb în soare. „Ba nu”, zice, „cea gălbuie e ceai de mușețel, iar cea roșietică e zamă de vopsea de ouă.”

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s